Un tablou de Ştefan Luchian, cotat la peste 100.000 de euro, va fi scos la licitaţie

Iubitorii de artă au ocazia de a admira lucrarea ”Gălbenele şi ulcior”, realizată de Ştefan Luchian în ultima parte a vieţii. Pictura, al cărei preţ este estimat între 100.000 şi 180.000 euro, va fi expusă la Palatul Culturii din Iaşi, marţi şi miercuri, între orele 10.00 şi 19.00, în cadrul Expoziţiei Sesiunii de Licitaţii organizate de Artmark.

Aceasta are loc şi în Bucureşti, la hotelul Athénée Palace Hilton, până pe data de 21 iunie.

După ce vreme de un secol pictura s-a aflat doar în colecţii private, „Gălbenele şi ulcior” (foto sus) este expusă pentru întâia oară publicului larg. Tabloul lui Luchian este o natură statică, temă abordată îndeosebi în a doua parte a secolului XIX în pictura românească. Aceasta se regăseşte în multe alte lucrări prezentate în cadrul expoziţiei, realizate de pictori precum Theodor Pallady, Eugenia Filotti Atanasiu, Costion (Constantin Ionescu) şi Elena Muller-Stăncescu

Cu toate acestea, lucrarea lui Ştefan Luchian, considerat cel mai reprezentativ pictor al florilor, este cea mai scumpă pictură din cadrul licitaţiei.

”În loc să ne ducem la Bamboo, mai bine urmărim licitaţiile operelor de artă. Societatea trebuie să redeschidă instituţia colecţionarului, iar noi ne dorim ca tot mai mulţi oameni să devină colecţionari. Sunt lucrări incredibile ce vor putea fi cumpărate. Va fi o licitaţie majoră, valoarea totală estimată depăşeşte un milion de euro. Comunismul a distrus instituţia colecţionarului, iar muzeificarea este îmbălsămare. Un artist trăieşte prin preţuirea celor dispuşI să dea bani pentru opera lui”, a declarat Horia-Roman Patapievici, preşedintele Artmark,

În total, 238 de tablouri realizate de pictori români vor fi scoase la licitaţie săptămâna viitoare, iar preţurile pornesc de la 150 de euro. Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady şi Gheorghe Petraşcu sunt cei mai de seamă artişti ale căror lucrări vor fi expuse, cele mai populare fiind “Odaia Prizonierilor” (Nicolae Tonitza), “Cântecul Ciobnănaşului” (Nicolae Grigorescu) şi, bineînţeles, “Gălbenele şi ulcior” (Ştefan Luchian).

Supranumit „poetul plastic al florilor”, Ştefan Luchian s-a desăvârşit în această zonă a picturii într-un context tragic: bolnav de scleroză multiplă, paralizat şi încercat de dureri groaznice, ajunge să picteze imbolizat şi cu pensula legată de mână. Într-un astfel de cadru marcat de o profundă suferinţă, Luchian îşi canalizeză întreaga forţă creatoare în redarea sentimentului de dragoste pentru lucrurile de care boala îl privează: natura şi viaţa în general. Apar astfel numeroasele sale tablouri cu flori.